Niște postaci pedeliști – bine ați revenit pe blogul meu! – nu înțeleg de ce nu-mi place mie MRU. Și de ce nu-i frumos să vii la miting cu blugii călcați la dungă (vezi postarea anterioară). Le-am explicat acum cîteva luni, dar n-au fost poate atenți. Revin.

Politica, purtători de ochelari de cal ce sunteți, e despre reprezentare. Te bagi în politică atunci cînd poți dovedi că ai coaie să conduci un grup de oameni. Sunt diverse semne care ne arată nouă că cineva are coaie. Spre exemplu, oamenii urlă atunci cînd el, omul cu coaie, vorbeşte. La un miting, în timpul discursului său, mulțimea pare să vină spre el, să-l strîngă în brațe și să-i lingă fiecare picătură de transpirație. Nu să se uite la ceas. Unui tip cu coaie nu-i tremură niciodată degetul mare de la mîna dreaptă. Un tip cu coaie nu vine cu limuzina la miting, își recită discursul și apoi fuge cu limuzina acasă la mămica lui care i-a călcat blugii la dungă: Mamă, cum ţi s-a părut? A fost bine? Un tip cu coaie stă în mulțime și inspiră dioxidul de carbon emis de mulțimea în delir. Un tip cu coaie e un rockstar. Nu un tocilar.

Un tip cu coaie la mitingul de ieri mi s-a părut Mihail Neamțu. Am fost acolo, vă spun, s-au oprit din treabă pînă şi fotoreporterii la discursul lui. N-a rîs nimeni, ba din contră. Un alt tip cu multe coaie mi s-a părut Traian Ungureanu, care nu avea blugii călcaţi la dungă, dar care a controlat ca Octav Cozmîncă pe vremuri desfăşurarea întregului eveniment. Părea liderul tuturor, iar Vasile Blaga se uita la el ca la Traian Băsescu, tot de pe vremuri.

Şi încă ceva: sper, pentru binele vostru şi pentru soarta noastră, a tuturor, ca  Traian Băsescu să adune cît mai multe voturi la referendum şi să revină la Cotroceni. Căci altfel, cu MRU pe post de prezidenţiabil şi cu o haită de pesedişti disperaţi să preia toate hăţurile, România se va duce dracului. Repet, disperaţilor, se va duce dracului!

• (va urma)