Suntem la Tower Theater în Upper Darby Township, Pennsylvania, în seara zilei de 11 iulie 1974. E ora 20:30 (asta înseamnă ora 03:30 ora României, a zilei următoare, 12 iulie 1974). Așteptăm. O liniște ciudată în care, dacă ești atent, poți auzi vibrațiile bătăilor de inimă ale celor peste 3000 de oameni din sală.

Ai mei mi-au făcut cadoul vieții mele: un bilet la concertul lui David Bowie. Nu știu cum, nu mă întrebați.

Concertul începe ușor, cu ceva sunete de percuție, tobe și pian, apoi, la doar câteva secunde apare pe scenă David, în aplauzele noastre. Prima piesă: “1984”. Someday they won’t let you, now you must agree / The times they are a-telling, and the changing isn’t free.

Embed from Getty Images

Urmează Rebel rebel, Moonage Daydream, Sweet Thing, Changes și tot așa. Până la Rock’n’Roll Suicide. Care încheie concertul. În total, aproape două ore.
Nu-mi amintesc exact când s-a întâmplat asta, dar în urmă cu câțiva ani am descoperit înregistrarea ultimei piese din concertul de atunci. Mi-au dat lacrimile ascultând-o, fără să știu de ce. Am căutat detalii despre înregistrare și am fost bulversat să aflu că, de fapt, am fost acolo, în acea noapte de 11 spre 12 iulie 1974.

Time takes a cigarette, puts it in your mouth
You pull on your finger, then another finger, then your cigarette
The wall-to-wall is calling, it lingers, then you forget
Oh oh, oh, oh, you’re a rock ‘n’ roll suicide

You’re too old to lose it, too young to choose it
And the clock waits so patiently on your song

Concertul poate fi găsit pe Apple Music și Spotify, se aude impecabil.
Există și o înregistrare video de la piesa care m-a făcut să plâng, chiar dacă imaginile și sunetul nu sunt deloc bune.

În timpul ăsta, la vreo 7600 km distanță, în Fieni, Dâmbovița, România, tânăra Lidia, de numai 20 de ani, simte că-i vine momentul să nască. Merge la spital în Pucioasa și cîteva ore mai târziu dă naștere unui băiat, pe care-l va numi Cristian.