Suntem în a 1780-a zi a Erei Noastre, dragă Amza. Ai crescut, vorbești incredibil de bine, ai învățat să cînți și să reciți, știi deja să înoți, ai fost la ski, mergi la karate, ai văzut cîteva țări cu noi, ai alergat un maraton de 900 m cu mine, iar de vreo cîteva săptămîni știi deja să scrii. Nu ești încă foarte sigur de toate literele sau de felul în care literele se leagă în cuvinte rostite, dar prima foaie pe care ai scris TATA este la loc sigur, să nu se piardă printre sutele, poate miile de hârtii pe care ai desenat tot felul de lumi imaginate de tine sau pe care ai scris cuvinte.  Pentru noi, pentru că-ți place să ne vezi zâmbind. Sau pentru Teo, prima ta iubită, de la grădiniță.

Acum, cînd îți scriu, ai deja 4 ani, 10 luni și 16 zile. Oricît de tare aș vrea să știu, și crede-mă că vreau să știu, îmi este imposibil să fiu atent la toate ce ți se întîmplă. Încerc să rețin cât mai multe din Era Noastră, în foarte multe fotografii, în cuvinte pe care ți le scriu pe adresa de email pe care ți-am făcut-o, în sunete și filme pe care le înregistrez. Am 48 de ani și jumătate și nu știu cum voi fi 62 de ani, cînd tu o să împlinești 18 ani. Ce știu sigur e că rămâne valabil ce ți-am scris aici, când aveai doar două luni. Da, vreau să beau cu tine vinul acela născut din roada lui 2018, anul nașterii tale. Și al renașterii mele.

Vestea pe care vreau să ți-o dau azi este că vinul acela, pe care-l aștept de aproape cinci ani, a ajuns în seara asta la mine. E primul Taraboste 2018 roșu de la Chateau Vartely pe care îl văd în fața ochilor, pentru că abia ce a fost scos pe piață.  Dovada că sunt printre primii care-l au e că sticla magnum care a ajuns la mine e numerotată cu 0006. Și, din cîte am aflat, e un vin –  un cupaj Cabernet Sauvignon cu Merlot care a stat 33 de luni în baric – cu o foarte mare capacitate de învechire.

Au mai rămas doar 13 ani și ceva pînă vom deschide vinul, Amza.