Mîine împlinești două luni, băiatul meu. Și pentru că încă nu comunici cu noi în limba română – ci doar în cea a emoțiilor, limbă pe care noi, ăștia mai mari, am cam uitat-o – am să îți scriu aici cîteva gînduri. Pe care sper să le citești cîndva și să le poți traduce în emoții.

Amza, mi-am dorit tare mult să apari. Nu știu să-ți explic în limba oamenilor mari cum și de ce. S-au scris în limba asta foarte multe cărți, dar nimeni nu poate da încă o definiție a iubirii. O bănuim, o trăim, poate, avem adesea senzația asta, dar nu știm ce e. Te-ai uitat în ultimele săptămîni la mine cu priviri care mi-au dat de înțeles că felul în care noi, oamenii, am ales să comunicăm prin cuvinte este atît de… convențional.

Trăim în convenții, Amza! Iar ăsta este, cred, cel mai important lucru pe care va trebui să-l înveți. Aproape tot ce vei trăi pe lumea asta e o convenție: limba oamenilor, regulile în societate, bunele maniere, legile, felul în care te îmbraci, muzica etc. Iar tu – ghidat de mine și de Ruxandra în prima parte a vieții tale – vei avea de ales. Ai doar două mari posibilități, să știi. Poți alege să faci lucrurile din viața ta bine sau prost. Atît de simplu.

Sfatul meu pentru tine, Amza, e să alegi întotdeauna să faci lucrurile bine. Orice vei fi făcînd. Poți învăța limba română sau engleza sau daneza. Dar fă-o bine. Poți să mături străzile, să studiezi pianul, să înalți zmee, să faci de mîncare, să zugrăvești, să ai grijă de alți oameni, să compui muzică ori versuri, să predai, să construiești case ori drumuri, să pictezi, să grădinărești, să faci sport, să urci pe munți, să crești găini, să asamblezi piese în obiecte electronice. Doar fă bine ce faci.

Să știi că nu e greu deloc. Oamenii, în mare parte, aleg adesea să facă lucrurile nu chiar atît de bine. În România, mai ales, e chiar o vorbă comună: “merge și-așa”. Fugi de ea!

Amza, îți scriu toate gîndurile astea pe drumul de întoarcere de la Chișinău. Acolo unde, cînd tu încă nu împliniseși două luni, am fost pentru două zile la invitația unor oameni care fac bine lucrul lor. Întreprinderea lor se numește Chateau Vartely, iar unul din lucrurile lor foarte bine făcute poartă numele de Taraboste. E un vin extraordinar. Am pus deoparte, pentru cînd vei împlini tu 18 ani, cîteva sticle de Taraboste, de soiuri diferite. În colecția ta vei mai găsi și alte vinuri din regiunea care pe atunci se numea Republica Moldova, inclusiv vinul pe care l-am băut la prima mea întîlnire cu mama ta. Sticlă pe care am cumpărat-o fix în ziua în care te-ai născut.

Și încă ceva, dragă Amza.

Să știi că am asistat zilele trecute în Republica Moldova la topirea zăpezii pe dealurile unde se va naște ediția 2018 a vinului Taraboste. Zăpada aceea din februarie, cînd te-ai născut tu, se transforma încet, încet în apa care pătrunde pămîntul hrănind rădăcinile, tulpinile, frunzele și rodul strugurilor ce vor fi culeși în toamna anului în care îți scriu.

O să-l bem cîndva împreună și-am să-ți povestesc mai multe atunci.  Deocamdată, te las cu cîteva fotografii din aventura “Acasă la Taraboste”.

___________________

Mulțumesc, Svetlana!

Mulțumesc, Viorica și Ștefan Ombun (ce nume senzațional aveți)!

Mulțumesc, Chateau Vartely!