De cîte ori sună poştaşul? De două ori, nu? Aşa ştiam şi eu. E ceva în neregulă cînd nu se întîmplă astfel, adică-n caz că sună de tri ori. Mi-am dat seama de treaba asta azi-dimineaţă cînd am deschis cutia poştală şi am găsit trei scrisori. Da, trei scrisori. Toate ştampilate la fel. Uite-aşa. Iniţial m-am gîndit că am dormit eu prea mult şi m-am trezit undeva în viitor, căci aseară, cînd am adormit, lăsasem blocul ne-reabilitat. Ăsta a fost primul gînd. Apoi m-am gîndit că expeditorul celor trei scrisori n-avea cum să-mi reabiliteze imobilul peste noapte, decît dacă era vorba de un blestem aruncat asupra blocului. Ceva cu flacăra violet. Doar că nu ştiu ce maestru şi-ar consuma energia pe un atac asupra unui bloc, fie el şi din sectorul 1. În fine, cel de-al treilea gînd a fost să deschid scrisorile. Zis şi făcut. Problemă: aseară, cînd m-am culcat, era final de februarie. Oare m-am întors în timp? De ce primesc eu primăvara felicitări cu Moş Crăciun? Deschid a doua scrisoare, poate găsesc un răspuns. La fel: acelaşi Moş Crăciun, ajutat – nu ştiu de ce – de două veveriţe, încearcă să intre pe hornul unei case în care nu se făcea focul, căci altfel ar fi ieşit fum. Ceva e în neregulă. Iar acel ceva e complex:  1. de ce sunt anunţat că mi-a fost reabilitat blocul? 2. de ce sunt felicitat cu două luni mai tîrziu? 3. de ce primesc trei scrisori în loc de una?

Răspunsul, prieteni, îl puteţi vedea aici. Şi da, aşa e, ăştia nu ne se vor reabilita niciodată.