Cînd ai 20 de ani, fără griji și fără bani, totul e posibil. Inclusiv atunci cînd ești convins că nimic nu e posibil. Lumea e a ta. N-ai job, n-ai riduri, n-ai rate la bancă și nici contabilă. Nu trebuie să suni pe nimeni să explici că ai ieșit la o bere cu niște prieteni și că v-ați hotărît pe loc să plecați la mare pentru nu-se-știe-cît-timp.
La 30 de ani, lumea e cu totul alta. Începe la ora 9.00, după ce în prealabil ai scos cîinele la plimbare sau ai dus puștii la grădiniță și se termină pe la orele 18.00, după ce șeful tău a ținut să-ți arate cu o grimasă că iar pleci devreme acasă. Acasă, adică în imobilul la care mai ai de plătit sute de euro pe lună încă vreo 25 de ani, cu vecinii pensionari care te caută sistematic pentru a te avertiza că “iarăși s-a udat tavanul de la baie, nu știu, cred că e totuși o problemă la scurgere”, cu laptopul de lîngă pat în fața căruia adormi la jumătatea unui episod din The Office sau din The Wire.

Și totuși, 30 rocks.
De ce? Click aici. S-ar putea să vă placă argumentele a două fete super simpatice din categoria asta de vîrstă.