Ignoranţa este cel mai mare rău dintre rele. Vorba asta îi aparţine lui Socrate şi ea a fost rostită, se pare, cu vreo 2400 de ani în urmă. Într-o vreme în care oamenii erau mai modeşti şi nu se declarau cu toţii înţelepţi (sophos), ci doar iubitori sau căutători de înţelepciune (philo-sophos).

Vă întrebaţi, poate, ce-am păţit. Ei bine, am făcut introducerea asta ca să vă spun, de fapt, cît de important e să ştim. Să ştim ce bem, ce mîncăm, ce citim, ce n-ar trebui să iubim, ce privim, ce înmulţim, ce născocim. Sau, pur şi simplu, să ştim că nu ştim nimic.

Căci abia atunci cînd îţi dai seama că nu ştii nimic, ai şansa să începi să poţi afla. Prostul nu ştie niciodată că e prost. Cînd îşi dă seama de asta, el începe începe deja să nu mai fie.

Ştiai, spre exemplu, că apa, simpla apă comercializată în România sau oriunde în lume conţine o substanţă chimică cunoscută sub numele de nitraţi şi care, în cazul bebeluşilor, poate duce la boli grave ce pot fi adesea fatale? Sună ca dracu, ştiu, dar există o doză de adevăr în faptul ăsta despre care eu am aflat astăzi de la nişte oameni pricepuţi. Nu intru în detalii. Cu excepţia faptului că limita maxim admisă de legea din România pentru nitraţi este de 50 mg/l , în timp ce pediatrii din întreaga lume recomandă pentru bebeluşi maximum de 10 mg/l.

Ce vreau să vă ştiţi e că oamenii ăştia de care vă spun au lansat o iniţiativă legislativă populară pentru a depune la Parlament Legea Apei. E nevoie de 100.000 de semnături şi pînă la ora la care scriu aceste rînduri s-au strîns 13.427 de susţinători. Pe scurt, legea propune aşa: producătorii de ape îmbuteliate să treacă pe etichetă conţinutul de nitraţi. E foarte simplu. Ca să ştim.