Sieranevada

De 4 No tags Permalink 2

sieranevada

Am văzut aseară un film din categoria capodoperelor: Sieranevada. Dacă n-ați apucat încă să-l vedeți, insist s-o faceți. Evident că poți trăi fără Dostoievski, fără Caragiale, fără Rembrandt sau fără Lars von Trier. Doar că întîlnirea cu aceste ființe îți va deschide lumea. Așa e și cu Sieranevada lui Cristi Puiu. Chiar dacă nu am aflat – și nu cred c-o să aflăm vreodată – de ce se numește așa, Sieranevada. Explică însuși regizorul, Cristi Puiu: Puteam pune „Vaci la păscut în anul 2000”. Ar fi mers, aşa cum ar fi mers orice titlu, pentru că titlul pe care îl pui unui film, sau unui poem, sau unui roman îl va face pe cititor sau privitor să facă singur legătura, să-şi construiască propria lui ficţiune, este inevitabil. Prin urmare, un artificiu. O găselniță. O jucărie. Tind să cred, însă, că e singura jucărie din acest film pe care aș vrea să-l văd și a doua oară. De ce? Din mai toate motivele. Dar mai ales pentru tehnica filmării.

Sieranevada este filmat cu o simplitate genială. Te simți adesea martor la povestea spusă. Ești prezent. Ești acolo. Iar asta înseamnă totul. V-o spune unul care încearcă să fie un bun portretist. Și care a realizat că oricîte jucării ai adăuga tehnicii tale, nu e suficient. Ființa nu e surprinsă nici de numele camerei cu care tragi, nici de machiajul sau hainele pe care le poartă subiectul, nici de plugin-urile din Lightroom sau Photoshop. Și nici măcar de frumusețea unanim recunoscută a subiectului înainte de a fi fotografiat. E adevărat că dacă m-ai lovi cu un pește ud peste față în timp ce dorm și m-ai întreba ce-mi doresc mai mult pe lumea asta, aș răspunde în mai puțin de o secundă că-mi doresc enorm un Leica Monochrome. Dar după alte cîteva secunde aș rectifica răspunsul.

N-o vă spun mai multe despre Sieranevada. Mergeți să-l vedeți! Iar pentru că tot ați ajuns aici, am să vă mai dau să priviți ultimul videoclip al celor de la Radiohead, publicat ieri, în regia lui Paul Thomas Anderson (penultimul videoclip, aici). Plus un fotograf: Kevin Abosch. A cărui fotografie cu cartoful s-a vîndut cu 1 milion de dolari.

E simplu să fie complicat. Dar e mai complicat să fie simplu.

4 Comments
  • Anda
    October 8, 2016

    Am ajuns sa ma tem de filmele romanesti! In toate filmele utimilor 25 de ani am vazut doar violuri, betivi, prostitutie si depravare. Nici din descrierea actuala nu am aflat daca mai apare vreun fetus mort in film.

  • A.
    October 8, 2016

    m-a plictisit filmul per total.

    o singura scena m-a tinut atent si chiar mi-a placut : cea in care Lari povesteste in masina despre tatal sau. a mai fost scena care a urmat in care Lari era derutat prin casa. au fost niste scene in care imi pasa ce se intampla.
    in rest, plictisitor.

    multe cadre frumoase; jocul actorilor foarte bun; insa personajele… anoste. parca niste robotei umani fiecare pe traseul lui bine stabilit. oamenii care parca nu gandesc mai mult decat ce se vede pe fetele lor si ce scot pe gura.

  • A.
    October 8, 2016

    “Cartoful” lui Kevin Abosh are subtext; seamana cu Pamantul privit din spatiu; el insusi fiind luat din pamant. o capodopera, intr-adevar.

    Melodia celor de Radiohead e filmata simplu intr-adevar, dar acolo melodia este actul artistic, nu imaginea. Melodia sta in picioare si fara video.

    in Sieranevada se vede pictorul din Cristi Puiu. poze frumoase, dar doar poze pentru mine.

    un film simplu, foarte frumos filmat, foarte bine jucat, dar nu doar atat, e Winter Sleep al lui Nuri Ceylan. 3 ore in care nu m-am plictisit deloc.

  • Dezinsectie Firme
    October 9, 2016

    Chiar mai devreme am mai citit un review despre Sieranevada care nu ma convinsese, cred ca asta va filmul din aceasta duminica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *