• de Iulian Comanescu

Oare cum o duc cerşetorii pe criză? De înmulţit, se înmulţesc, asta-i clar. Dar venitul mediu pe cap de milog? Dar facilităţi sociale din partea Regelui Gunoaielor? Dracu’ ştie. Eu o să vă povestesc doar ce-am văzut în ultimele zile.

CALEA VICTORIEI, plimbare cu supermanager român şi şeful lui occidental după o cină relaxată prin apropiere. Povestesc în engleză despre Podul Mogoşoaiei, Muzeul Colecţiilor şi altele. Inevitabil, în spatele nostru se strâng vreo doi broscoi cu “dăăă-mi, dăăă-mi”. Le fac vânt şi mă scuz: “Uite, asta-i criza, s-au înmulţit rău.” “A, s-au întors din străinătate?” zice amicul român. Da, nu m-aş fi gândit la asta. Eu aş fi zis că s-a lenevit poliţia sau ceva.

TIMIŞOARA, Piaţa Unirii, aia tivită cu terase pe margini. Mâncare mediocră, chelneriţă amabilă. Apare cerşetorul inevitabil. Chelneriţa se uită lung la el şi zice: “Te rog frumos să ne laşi.” Cerşetorul zice: “Bine…” şi pleacă. A doua zi, la Bosfor, în Piaţa Operei, aceeaşi poveste. Altă chelneriţă, alt cerşetor. Acelaşi “Te rog frumos.” Numai un “Mă scuzaţi” mai lipsea…