Sunt de două zile în Val Gardena şi vă mărturisesc că nu mi-a fost deloc greu să mă obişnuiesc cu binele. Lucrurile se întîmplă cu multe coborîri. Cam aşa: la mic-dejun, în vestiarul de skiuri, din autobuz, din telecabină, telegondolă sau din metrou (da, la una dintre pîrtii, care e de Cupă Mondială, se ajunge cu metroul), pe pîrtie, în sala de mese din refugii, din nou pe pîrtii, înapoi la hotel, în saună, în jacuzzi, la cină şi, în fine, la un cognac lîngă şemineu. S-ar putea să nu mă credeţi dacă vă spun că o săptămînă în paradisul ăsta (construit de localnici prin anii ’80 din fonduri europene) costă cu muuuuult mai puţin decît o săptămînă la Poiana Braşov. Poate chiar la jumătate de preţ.
STFG, Elena Udrea!