V-am spus că biroul meu este la Casa Presei, da? Nu mai ştiu, parcă da. Ce nu v-am spus în mod sigur e că sunt vecin cu o familie de ulii. Care şi-a făcut adăpost într-un fel de horn al unui geam alăturat. Bun, dacă aţi fost atenţi acum cîteva zile la blogul meu foto aţi fi putut-o vedea pe mama-uliu, plecînd în căutare de hrană pentru ăia micii. Săraca, ea n-are grija trusourilor şi alocaţiilor de la guvernul Mini-Boc. Tot ce vrea ea e ca eu să nu mă enervez urmărind ştirile din ţara asta prost făcută. Pentru că dacă mă enervez aş putea urla, iar dacă urlu i-aş putea speria pe cei trei baby-ulii.