Înainte să plec din presă, acum patru ani, mi-a fost dat să trăiesc absurdul, în cam toate formele lui: jurnaliști ce șantajau politicieni sau decidenți din administrația publică; subiecte de interes public date uitării ca urmare a unor șpăgi; oameni de afaceri care-ți spuneau ce ar trebui să publici sau nu în ziarul pe care ei ar fi trebuit să-l administreze doar din punct de vedere economic, nu și jurnalistic; știri scoase sau înlocuite pe ascuns, foarte aproape de închiderea ediției; tot mai mulți jurnaliști plictisiți, fără tragere de a verifica vreo informație, ș.a.m.d.

Ultimii mei ani în presa din România au fost ca un coșmar. Salarii reduse la nivelul minimului pe economie, jurnaliști docili și slab pregătiți, corupție și multă, foarte multă prostie.  Am încercat să rezist o vreme. Entuziasmul îmi era alimentat doar de grija pentru cîțiva dintre colegii mei mai tineri, să-i învăț cum ar trebui să se facă presa. Conduceam Departamentul Politic și aveam în spate o experiență de 16 ani. Lucram împreună cu ei la subiecte complexe și le spuneam mereu să verifice orice informație primită. Să nu se lase seduși de agenda publică făcută de alții și să caute cu răbdare și cu atenție pînă la capăt.

Din nefericire, presa din România a murit. Cu cîteva excepții, desigur. Au mai rămas doar cîteva insule mici de onestitate și profesionalism. În rest, cît cuprinde, mizerie. Nu ai ce cumpăra pentru a afla. Astăzi lumea vrea să știe, se pare, doar cu cine e făcut copilul Valentinei Pelinel. Și ce-a mai zis Florin Salam. Uneori e funny. Alteori, de cele mai multe ori, e trist. În ce a mai rămas din presă astăzi, nu se mai citează Deutsche Welle, ci… 2CEVELE. Titlurile în presa quality se dau cam așa: Americanii şi ARMA DEVASTATOARE pe care o vezi fabricată în 4 MINUTE. Imaginile care îl pot ÎNFURIA pe Putin şi alimentează TEORIILE CONSPIRAŢIEI. (click aici). Iar sursa principala de informare a publicului s-a mutat pe Facebook. Acolo unde apar tot felul de tîmpenii. Una dintre ele vorbește despre … Buthan, Regatul Fericirii. Nu vreți să știți cîtă lume din lista mea de prieteni a dat like sau share la această mizerie de text. Inclusiv jurnalista Emma Zeicescu a publicat pe blogul ei o preluare a mizeriei (click aici). De ce îi spun mizerie? Simplu. Pentru că este un articol plin cu informații false, neverificate. Este fix ceea ce jurnalistul n-ar trebui să facă.

Să luăm cîteva informații din textul cu pricina. Se afirmă, spre exemplu, că există un Minister al Fericirii în Buthan și că în Constituție, la articolul 9, este scris asa: ”Scopul principal al activității Guvernului este atingerea fericirii de către fiecare cetățean al țării”. Fals! Lista ministerelor din Buthan – pe care o puteți consulta cu un click aici – nu conține un minister al Fericirii, iar la articolul 9 din Constituție se spune cu totul altceva. Puteți consulta Constituția Buthan cu un click aici. Tot în textul mizerabil se afirmă așa: Nu există foame sau criminalitate și practic, nu există corupție. De unde dracu’ or fi scos autorii textului aceste certitudini? Pentru că dacă verifici un pic informațiile, nu se confirmă mai nimic. Uite, există un sondaj național în Buthan (poate fi consultat cu un click aici) de unde rezultă că percepția asupra corupției este destul de serioasă în Regatul Fericirii. Am făcut un printscreen cu percepția asupra corupției: click aici. O altă mizerie publicată în textul cu pricina este cu referire la fumat: Bhutan este prima țară din lume unde fumatul a fost interzis peste tot. Fals! Se poate verifica ușor: consumul de tutun nu este interzis cu totul în Bhutan, deși este în mare măsură interzis în locuri publice. (click aici). Se afirmă, de asemenea, că oamenii din Buthan trăiesc în case mari, spațioase de 2-3 nivele, împrăștiate prin defilee și pe versanți. Fraților, există Google Street View și în Buthan, iar străzile lor sunt pline cu așezări ca în imaginile alăturate.

Aș putea continua cu infirmarea celor publicate în mizeria de text amintit. Dar cred că ați înțeles ideea. Jurnalismul, oameni buni, nu poate fi înlocuit cu niște postări pe Facebook. Ce e de făcut? Încercați să citiți mai des produse jurnalistice noi, precum PressOne sau Republica. Dar mai sunt și alții. Retrași, cumva, în munți.