• de Traian

 Începem o altă istorie mai puţin veselă decât cea de până ieri : râsul şi gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altădată faţă cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească . Copiii noştri vor avea poate de ce să plângă – noi am râs destul (…). Un dezastru mare ne pândeşte – un dezastru incalculabil ; şi nu văd în toată Europa astăzi pe nimeni care să ne compătimească măcar daco-macedo-românismul în faliment, dar-mi-te să ne deie o mână de ajutor  –  ( Caragiale către Petru Missir, Berlin , 1907 )

Ar fi puţin deplasat să mai adaug ceva, şi totuşi va propun un exerciţiu : mutaţi aceste fraze în oricare perioadă a istoriei noastre din ultima sută de ani . Se potrivesc ? Vă gândiţi că “da” ? Înseamnă că şi voi, asemenea  genialului nenea Iancu , sunteţi nişte sentimentali…