L-am cunoscut pe Victor ponta înainte de a fi racolat de SIE. Era student la Drept și, dacă nu mă înșel, prima mea întîlnire cu el a avut loc prin 1994 sau 1995, în Aula Magna de la Facultatea de Drept, acolo unde avea loc o ședință a Ligii Studenților. Ocupa, evident, un loc la prezidiu. Dacă memoria mă ajută, la prezidiu era atunci și Robert Cazanciuc, actualul ministru al Justiției. Urmează cîțiva ani de răcire a “relațiilor”, perioadă în care eu sunt “racolat” de conducerea ziarului Cotidianul și trimis la culegere de informații, iar Victor ponta devine doctorandul lui Adrian Năstase și, la scurt timp după aceea, ofițer acoperit al serviciului secret condus de Cătălin Harnagea (fost reporter pe politică externă la diverse publicații, între care și România liberă, apoi șef al campaniei electorale a lui Victor Ciorbea – ex-premier, astăzi Avocat al Poporului, în guvernarea PSD). Avansările se produc repede. În mai puțin de un an, eu ajung, din reporter, reporter special, iar Victor ponta sare de la Parchetul Sectorului 1 la Parchetul Curții Supreme, în secția Anticorupție. Marea schimbare în carierele noastre se produce în anul 2001, cînd eu sunt “racolat” de Dan Tăpălagă și Carol Sebastian pentru un post de reporter la EVZ , iar Victor ponta este propus de noul premier Adrian Năstase pentru șefia Corpului de Control al Guvernului (acolo unde avea să lucreze și prietenul Robert Cazanciuc). Este momentul în care viețile noastre se intersectează din nou, eu ca jurnalist acreditat la PSD, iar el ca proaspăt pesedist, lider al Tineretului Social-Democrat. Interesant este că, deși părăsise magistratura pentru politică, Victor ponta se declara în continuare procuror, ba chiar își propunea să devină șeful procurorilor anticorupție. Vă invit să priviți, la finalul acestui text, o înregistrare din anul 2002, acolo unde, de la min 4.06, Victor ponta ne spune ce-și dorește să devină el la vîrsta de 40 de ani. Adică acum.
Erau anii în care tot ce mișca în țara asta, rîul, ramul, trebuia să ia poziție de drepți atunci cînd erau pronunțate cuvintele Adrian și Năstase. Era perioada în care Cozmin Gușă, proaspăt promovatul secretar general al PSD, o aducea la sediul de partid pe tînăra speranță a politicii românești Elena Udrea. Era perioada în care viitorul șef al spionajului românesc și candidat la prezidențiale Teodor Meleșcanu făcea jocuri politice pe sub masă cu Alianța pentru România, partid desprins din PDSR, care avea să se unească ulterior cu PNL. Era perioada în care actualul prezidențiabil Klaus Iohannis îl aștepta în poziția ghiocelul pe holurile Cercului Militar Sibiu pe premierul de atunci, Adrian Năstase, pentru a-i ura succes proaspătului șef al TSD, Victor ponta, la lucrările Consiliului Național al TSD ce avea loc fix la Sibiu. Era perioada în care același Klaus Iohannis primea acceptul “Împăratului” Năstase pentru depunerea candidaturii Sibiului la proiectul Capitala Culturală Europeană. Era perioada în care avocatul Monica Macovei, reprezentanta organizației APADOR-CH, declara că anchetarea lui Mugur Ciuvică si a lui Ovidiu Cristian Iane în cazul Armaghedon 2, pentru comunicare de informații false, este “un atac foarte grav și nejustificat împotriva libertății de expresie”. Era perioada în care Traian Băsescu, lider al PD, fugea pe coridoarele Parlamentului după liderul PNL Călin Popescu Tăriceanu pentru a-l convinge de necesitatea unei alianțe politice împotriva regimului corupt PSD. Era perioada în care tînărul Victor ponta, căsătorit la vremea aceea cu o altă femeie, era îndrăgostit de Daciana Sîrbu.