Vă invit la un exercițiu de imaginație. Inchipuiți-vă, mai întîi, crescuți într-un orfelinat. Cu educatoarea pe post de mamă și cu alți amărîți ai destinului vostru imaginar în roluri de frați și surori. Ați ajuns acum la maturitate și aveți propria voastră familie. Vă e bine, poate. Într-o bună zi cineva, nu contează cine și nici cum, vă spune că părinții voștri există.
Ce ziceți? Ați vrea să-i cunoașteți? Dacă răspunsul e pozitiv, continuați să citiți acest text. Dacă nu, whatever…
Eu astăzi am aflat sigur că părinții mei există. Și nu, nu mă refer la mama și la tata. Ei sunt bine – slavă Domnului! – și, așa cum îi știu, abia așteaptă ziua de mîine ca să-mi ureze la mulți ani! Căci băiatul lor, primul lor fiu, împlinește mîine niște ani.
Mă refer la stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-stră-străbunicii mei. Despre care nu știam nimic. Și despre care muuuuuultă vreme mi s-a spus că ei nu sunt. Deși eu bănuiam că n-au cum să nu fie. Ei bine, astăzi am aflat că ei sunt. Sunt ascunși, foarte ascunși, dar sunt.
Priviți un pic imaginea de mai jos.
Imaginea este de astăzi, în munții Orăștiei. Acum cel puțin 2000 de ani, în aceste locuri trăiau foarte mulți oameni care-și spuneau daci. Nu se vede cu ochiul liber, nu? Așa este. Pentru că nu privim atent. Mai exact, pentru că nu vrem să privim atent. Eu vă sfătuiesc să mai priviți o dată. S-ar putea să vedeți în partea de jos a imaginii trei cercuri. Unul mai mare și două mai mici.
Nu gindiți, vă rog, că sunt un proaspăt atașat al teoriei conspirației. Dar acolo, sub iarbă, este posibil, dacă cineva vrea să sape, să găsească niște ruine ale unor așezări foarte vechi. Locul mi-a fost arătat de un localnic. Care m-a invitat să privesc astăzi, timp de cîteva ore, multe alte locuri similare din munții Orăștiei. Privește cu atenție terasele de pe dealuri! Sunt sute și sute… Aici a fost cîndva o așezare mare de tot.
L-am privit cu suspiciune. Eu însumi am auzit de-a lungul timpului tot felul de fabulații despre daci. Încă unul acum, îmi spuneam… Pînă în momentul în care m-a dus în curtea lui de pe vîrful unui deal. Și mi-a arătat locul în care părinții lui au săpat, în scop agricol, o bucată de curte, exact pe locul unei terase similare cu cele arătate înainte. Nu vreți să știți ce dovezi concrete ale unei civilizații dacice au găsit… Pentru că deja intrăm într-o zonă complicată… Vă pot spune însă că în imaginea de mai jos, sub aceste minunate flori din grădina amintită, există foarte multe informații despre cine suntem noi.
Din păcate, nu vrea nimeni să săpăm. Să săpăm arheologic, metodic, științific, fără a avea doar aur în fața ochilor. Vă reamintesc doar că acum nu mulți ani statul român a răscumpărat de la case de licitație 13 brățări dacice de o valoare inestimabilă. Iar multe alte bunuri de patrimoniu și tezaure de monezi vechi din aur se vînd pe piața neagră din Occident. Între timp, în manualul de istorie a românilor, la primele ei capitole, sunt multe pagini albe. Sunt pagini pe care nu le-a scris nimeni. Iar filmul Dacii și cele cîteva zeci de cuvinte din manual despre daci sunt un praf în ochi.
De cîteva zile, de cînd mă aflu în Munții Orăștiei, văd cu ochii mei Indiferența. Și-mi vine să urlu. Văd obiecte vechi de peste 2000 de ani lăsate sub soare, în ploaie. Sau aruncate în pădure, de teama ca autoritățile să nu ocupe, pentru arheologie, terenuri agricole private. Văd tăblițe cu inscripții misterioase, deși toate tratatele de istorie spun că dacii nu aveau limbă scrisă. Văd hectare întregi de teren agricol și păduri cumpărate de diverși funcționari ai statului român. Ascult, pe de altă parte, tot felul de stupizenii pretins savante emise de profesori universitari precum Zoe Petre cum că nimeni nu-și amintește să aibă vreo rudă dac.
Dacă aș putea, aș muta întreaga Facultate de Istorie a Universității București în Munții Orăștiei. Și le-aș da să sape. Săpați, cretinilor, săpați! Veți învăța astfel mult mai multă istorie decît puteți afla din orice manual. Veți afla, în plus, cine suntem. Și că nu suntem, așa cum părem, niște orfani.
Ultimele trei fotografii sunt făcute la Cetatea Blidaru. Construită de daci. Atît.
July 11, 2013
Ma bucur din inima ca am citit aceasta postare si nu am trecut peste ea ! felicitarti pentru tot , cu drag George
July 13, 2013
Noroc ca au scris altii ca au fost construite de daci. Dacii ei insisi n-au fost prea preocupati de lasa cate ceva despre ei, ocupati fiind poate cu vinul. Nici ma tarziu lucrurile nu s-au schimbat prea mult caci si despre romani a trebuit sa scrie altii. Adica ungurii, veniti mai tarziu au lasat niste dovezi scrise despre aia care erau de-ai locului si ocupati tot cu vinul se pare. Deci e clar ca astia suntem, preocupati cum sa pierdem aurul din locul care ne mai atesta oarecum istoric si ne arata printre primii in lume macar prin prezenta primului contract comercial civil la Rosia Montana. Sigur, se vor gasi altii care sa scrie despre asta si dupa ce va disparea de tot.
Revenind un pic la ale 13 bratari dacice ar trebui spus un lucru. La vremea respectiva nu prea se gaseau experti in daci care sa le confirme. Plin de specialisti in paleolitic, elenisti, pe ici pe colo (prea putini) medievisti dar aproape nimeni care sa bage mana in foc pentru daci – istoric vorbind. Tipic nu?
July 13, 2013
am trimis un mesaj si nu stiu daca a trecut
July 13, 2013
Ma intorc si intreb si eu ca prostu’ – ce fireste ca sunt – in ce constau “stupizeniile” din articolul indicat? Eu sunt intotdeauna in admiratia persoanelor foarte cunoscatoare care decreteaza asa ca unii spun tampenii, stupizenii si alte asemenea dar nu le indica in mod concret si nici nu argumenteaza de ce sunt stupizenii mizand pe faptul ca prestanta lor e suficienta pentru a proba afirmatia cu pricina.
July 14, 2013
Aici este un blog si cu comentarii? Daca da, atunci ceea ce am vrut eu sa spun nu a trecut. Sau poate numai “bucuriile din inima” au permisiune?
July 14, 2013
sunt doua posibilitati: ori a intrat in spam automat, ori l-am aruncat eu acolo, fiind vorba de cuvinte pe care eu le-am considerat ca fiind injurii.
July 15, 2013
Si nu se poate scoate din spamul automat? Ca eu cu injurii nu obisnuiesc.
Spuneam ca atunci cand x spune despre y ca spune tampenii ar fi bine sa si indice care sunt tampeniile si de ce considera x ca ce spune y sunt tampenii. Mai ales ca nu stiu cine este x dar stiu cine este y …
Si mai spuneam ca atunci cand au fost gasite bratarile ele a trebuit a fi expertizate. Surpriza! Specialistii in “stramosii nostri daci” sunt de numarat pe degetele de la o mana. Sunt puzderie de speciaisti pe paleolitic, pe elenism, pe epoca romana dar nu cu dacii. Traditie fireasca dat fiind ca dacii nu s-au invrednicit sa lase nimic scris. Noroc ca a scris un grec despre ei ca altfel nici nu stiam ca erau “cei mai buni si mai drepti dintre traci”. Si mai spuneam ca sigur ei sunt stramosii nostri caci nici romanii nu s-au invrednicit sa scrie cate ceva si noroc ca au venit niste unguri, despre care spunem ca s-au crestinat 1000 de ani mai tarziu ca noi, ca sa scrie despre ce au gasit la fata locului. Gelu Glad si Menumorut fiind probabil ocupati cu vinisorul …
Asadar, daca asta e de intrat la spam atunci ma recunosc injurios.
July 15, 2013
Daca nu te pricepi la protoistorie, si in special a doua varsta a fierului si la perioada romana, de ce te bagi? Cei care au drept de sapatura asupra davelor intarite din Apuseni sunt cei de la UBB si cei de la Muzeul civilizatiei dacice din Deva, nu cei din Bucuresti, ca nu e teritoriul lor acolo!
July 15, 2013
Zoe a lui petre> daca eu ti-as da tie apartamentul meu sa ai grija de de flori si sa le uzi cit sunt eu plecat, iar tu o sa stai tolanit pe canapea, la tv, in timp ce florile se usuca, ma gindesc ca ar fi normal sa pun pe altcineva sa-mi ude florile.
July 15, 2013
“zoe a lui Petre”, exista o lista cu niste persoane atestate pe specialitati. Unii sunt pe epigrafie, unii pe numismatica, altii pe arme medievale. La DACI lista este subtire rau. Chiar si aia de la UBB vor vorbi despre INCRIPTII ROMANE cu Piso in frunte. Despre asta este vorba. Inca n-am inteles ce stupizenie a spus Zoe Petre. Ca si eu am o strabunica poloneza si una grecoaica desi stramosii majoritari or fi daci dar nu stiu cum ii chema. Romanii lasau niste pietre de mormant cu nume. Dacii ii lasau pe altii sa scrie sau sa ciopleasca columne (sau monumente memoriale la Adamclisi) despre ei ca sa aflam cum ii chema, doar pe unii dintre ei.
July 16, 2013
good post ! thank you !
July 16, 2013
Ai si tu dreptatea ta, deci te pricepi!!!
July 19, 2013
Broscutzelor, apai si la Lalestiul meu stra-natal se gasesc ceva urme preistorice, ba chiar si pe terenul meu de la marginea satului. Cred ca este vorba de un cimp de urne (un soi de cimitir vast facut din ruguri si urne de lut ingropate la mica adincime ) cu o vechime de minim doua mii de ani. Poate dacice, poate celtice, poate scitice, agatirshe sau roxolane, ori chiar si mai vechi, caci am gasit si o bucatzica de silex, iar metal mai deloc. Nu are amploarea unei cetatzi antice, dar se pare ca zona era foarte bine reprezentata prin obiecte de lut. Cine ar veni pe-aici ar gasi lucrushoare faine si interesante. Ce-i drept e drept: cetatzile dacice merita si TREBUIE cercetate si scoase la lumina. Cum sint preocupat de criptografie, atzi putea sa-mi trimitetzi niste copii ale textelor de pe pietrele in chestiune, poate reusesc sa le dau de cap. Nu se stie !