Dacă se vor uita pe CV-ul tău, șoarecii de bibliotecă vor face atac de panică, iar cei mai curajoși dintre ei vor lua decizia unei sinucideri în grup. Este absolut impresionant bagajul tău de diplome, atestate, masterate, doctorate, studii și cărți publicate. Și, totuși, iartă-mă că-ți spun așa direct, dar nu cred că te ajută la mare lucru. Astăzi, un grup destul de numeros de contribuabili la bugetul de stat al României (de care înțeleg că te ocupi), te-au vorbit de rău. Și-au zis că ai avea o calitate nu tocmai lăudabilă. N-o să-ți spun care, dar îți pot spune cîteva sinonime ale termenului folosit de ei: meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbârgeac, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălâmb, tontan, tontolete, tontolog.

Mă vei întreba, poate, de unde știu. Păi, eram la fața locului… Să-ți explic.

M-am trezit azi dimineață cu grija unei declarații pe care Ministerul tău ne obligă pe noi, micii întreprinzători cu PFA, s-o depunem. Se numește Declarația 600. Pentru că toate diplomele, studiile și doctoratele tale nu te-au învățat un lucru mai simplu decît cuiul, și anume că această declarație, ca și toate celelale de altfel, pot fi completate în anul de grație 2016 și online, iată care a fost sursa epitetelor pe care le-ai primit astăzi. Citește cu atenție mai departe.

Am downloadat de pe net Declarația 600 și am vrut să-i dau un print. Cartușul galben de la imprimantă se terminase și nu mai puteam imprima nimic. Motiv pentru care a trebuit să cumpăr un cartuș nou. În fine, nu vreau să insist la acest capitol, pentru că tu n-ai nici o vină. Am dat finalmente un print, m-am îmbrăcat și încălțat din nou, m-am urcat în mașină pentru a veni la birourile voastre din strada Roma și am intrat în jungla traficului bucureștean. Claxoane, nervi, stopuri, știi bine, cred. Ajung pe strada Roma, la Administrația Financiară, unde, ca de obicei nu e nici un loc de parcare. Găsesc cu greu unul și dau apoi să intru în clădire. Ușa încuiată. Hm…

Dragă Anca,

Ăsta e momentul în care au apărut primele înjurături la adresa ta. De ce? Pentru că pe ușă nu scrie nicăieri că noul sediu al Administrației Financiare e, mai nou, undeva prin Băneasa. Recunoaște că e o nesimțire din partea voastră, să puneți oamenii pe drumuri aiurea.

În fine, aflu după cîteva telefoane date (grație serviciilor de telefonie ale companei Vodafone, pe care le plătesc din banii care-mi rămîn după ce vă plătesc impozitele) unde e mai exact noul sediu și ajung acolo după încă vreo 30 de minute. Din nou, nici un loc de parcare. Ce mama dracu’, Anca? E așa de complicat să organizați pentru sute de mii de contribuabili un sediu care să aibă și o parcare? În fine, mă duc la Registratură, stau la o coadă nu prea mare, doar 7-8 persoane, și aflu că nu mi se poate înregistra Declarația 600 pentru că îi trebuie mai întîi avizul unui Inspector. De unde iau avizul? De la Ghișeul 12 sau de la Ghișeul 13. Mă uit în dreapta și văd două cozi imense. (foto sus) Mă pun la coadă din nou și aștept. Așteptarea e ușurată, dragă Anca, de înjurături la adresa ta. Nu vreau să te mint. Mă uit în ochii colegilor mei de coadă și citesc în ei înjurături similare. Am uitat să-ți spun, dar de vreo cinci ani m-am specializat în fotografia de tip portret, deci știu să privesc în ochii oamenilor. Crede-mă, te înjurau toți.

Ajung la Inspector după o vreme și omul îmi spune calm că nu e bine. De ce? Pentru că Declarația 600 trebuie completată în două exemplare. Nu, nu, nu, nu, nu, nu! Eu nu mai stau încă o dată la coada asta. Așa-mi ziceam, dragă Anca. După care te înjuram din nou. Inspectorul vede fulgerele din ochii mei și îmi dă o mînă de ajutor. Mergeți la Registratură după ce ați completat și a doua hîrtie, nu vă mai pun avizul și pe al doilea exemplar, presupun că-l veți scrie la fel. Zic: Daaaaa! Și răsuflu puțin ușurat, bucuros cumva că inspectorul mizase pe un minim de inteligență din partea mea. În fond, ce poate fi greu să îți completezi datele de identificare, să bifezi cu X-uri două căsuțe din Declarația 600 și să te semnezi? Caut apoi un loc unde să completez Declarația 600 și mă duc din nou la Registratură. Ghinion. Coada era acum mult mai mare. Aștept și înjur. Înjur și aștept. Mi se pune o ștampilă pe ambele Declarații, un număr de înregistrare și gata. Asta a fost tot? Da! Pentru asta am pierdut eu aproape 4 ore din viața mea? Da!

Anca, fii sinceră cu mine: nu-i așa că și tu te-ai înjura dacă ar trebui să depui la modul fizic o declarație cu doar două X-uri? Și, încă ceva: nu-i așa că te-ai înjura și mai tare dacă la ieșirea din sediul nou al Administrației Financiare a Sectorului 1 ai descoperi că lîngă mașină te așteaptă un polițist care te anunță că ai parcat neregulamentar, motiv pentru care îți va întocmi o amendă? Nu e treaba mea că nu sunt locuri de parcare aici. Dvs trebui să plătiți amenda. Data viitoare vedeți că e în spate o străduță, puteți parca acolo și faceți și o plimbare… Mă uit în ochii polițistului și nu-mi vine să cred.

A, și încă ceva Anca: ai auzit vreodată expresia și futut, și cu banii luați? Nu? Despre asta e vorba.

Te pup.