Diferența fundamentală dintre SUA și România în materie de fotografie oficială este că la ei toate imaginile cu șeful statului sunt considerate, prin lege, parte din Arhiva Națională. Prin urmare, nu oricine (și nu oricum) poate face fotografii cu președintele. La Casa Albă există un tip pe nume Pete Souza – a cărui biografie poate fi văzută aici – care este atît fotograful personal al președintelui Obama, dar și directorul Departamentului Foto. El are, prin lege, obligația de a documenta în fotografii întreaga activitate a președintelui SUA, motiv pentru care îi este permis să stea în imediata apropiere a lui Barack Obama. În România, din păcate, jobul ăsta nu există. Atît președintele, cît și prim-ministrul României au angajat cîte un fotograf. Atît. Care trebuie să livreze niște poze bune de urcat pe un facebook sau pe-un site pe care nu-l vizitează nimeni. Cum arată aceste fotografii, vedeți în cele ce urmează.

Președintele Iohannis se întîlnește cu niște copii de 1 iunie, însă din imagine reiese că nu-i vede…

Avem așa: doi premieri, între care unul pare că amenință, 6 sticle cu apă, o floare ce pare uscată, niște genunchi și niște șosete grena, două perechi de palme și un scaun gol.

No comment.

Dacă eu aș fi șeful Departamentului Foto de la Cotroceni, aș interzice orice fotografie din categoria “Mangustele”. E groaznic de enervantă.

Dacian Cioloș se pare că tocmai a fost curentat cu un dildo băgat în priză.

No comment.

“Las’ că v-arăt eu vouă!…”

Probabil cea mai banală fotografie care-a fost făcută vreodată.

No comment.

Vizita în Bulgaria. Cu veșnicele depuneri de coroane.

Cineva trebuie să-i explice premierului Cioloș că în unele fotografii pare că te strîmbi. Sau că vorbești o engleză cu ajutorul mîinilor. Le dai delete. Și cauți altele, mai bune.

O zi normală din viața unui președinte. Vorbești la telefon cu președintele Turciei, iar la discuție asistă și consilierul pentru Afaceri Europene.

O vizită pe șantier.

O videoconferință cu prefecții.

O vizită la un centru medical național.

Manual de tristețe.

Un cadru neschimbat din vremea lui Văcăroiu.

Normalitate