Aş urca-o în maşină şi aş duce-o la Veliko Târnovo.  Acolo unde am fost eu de vineri seara şi pînă sîmbătă seara. Nu e departe, doar vreo 180 şi ceva de kilometri. Am bea o cafea acolo, i-aş face cîteva fotografii şi apoi i-aş spune că am o idee. Despre care o să-i vorbesc pe drumul de întoarcere. La graniţă, atunci cînd turistul îşi pregăteşte actul de identitate pentru control (dar şi cei şase euro pentru taxa de pod bombardat de la Ruse-Giurgiu), i-aş spune să fie foarte atentă. Să fie mai exact atentă la:

1. indicatorul care te anunţă că vei intra în România, indicator desenat de unii cu vopsea verde;
2. lipsa oricăror marcaje rutiere în zona de graniţă;
3. haosul administrativ de la punctul de control (nu ştii exact pe ce culoar trebuie să-ţi aşezi maşina, unde trebuie să araţi actele, unde să plăteşti taxa de pod; unde ai putea schimba nişte lei în euro sau leva, unde ai putea merge la toaletă, etc.)
4. mizeria de nedescris din vamă;
5. numărul de cratere de pe drumul de la vamă pînă în Giurgiu (pe o porţiune de circa 10 m nu se poate circula decît pe un singur sens din cauza gropilor mult prea mari);
6. lipsa oricărui indicator care să-ţi ureze bun venit în România;
7. sticlele şi pungile aruncate pe pămîntul fără iarbă de pe marginea primilor 2-3 km din România;
8. arhitectura afgano-somaleză a primelor case din România şi lipsa trotuarelor de la intrarea în Giurgiu.

Este incredibil cîtă nesimţire se poate aduna în locul care turistul străin îşi face o primă impresie despre ţara ta. Iată de ce, pe drumul dintre Giurgiu şi Bucureşti, drum de altfel foarte bun, i-aş povesti Elenei Udrea ce aş face eu în locul ei:

1. PUZ-ul tuturor intrărilor în ţară;
2. alocarea de urgenţă a unor fonduri pentru amenajarea, consolidarea şi modernizarea tuturor vămilor;
3. reasfaltarea, marcarea şi luminarea tuturor drumurilor din zonele de graniţă;
4. realizarea unui număr atît de mare de inscripţii şi anunţuri informative încît pînă şi orbii să vadă că au intrat în România;
5. amplasarea pe primii 10 km de la intrarea ţară a unor panouri cu principalele obiective turistice din România, cu menţionarea distanţei pînă la ele.
6. semnarea unor parteneriate speciale cu primăriile localităţilor de graniţă pentru curăţenia drumurilor şi întreţinerea spaţiilor verzi;
7. amplasarea în zonele de graniţă a unor ghişee informative cu pliante şi hărţi despre România.

În rest, am vorbi despre cît de frumoasă este aşezarea bulgărească numită Veliko Târnovo şi despre motivele pentru care pe străzile din această localitate întâlneşti atît de mulţi turişti români.