Nu știu cum se face, prin urmare nu mă întrebați. Dar vă pot spune că am întîlnit de-a lungul vieții tot felul de oameni fără griji. Sau cu o doză nesemnificativă de sinchisire. Am 40 de ani și tind să cred că a-ți face griji nu e bine. V-o spune unul care a dus, uneori, starea asta de grijă-permanentă la extrem.

S-a întîmplat din nou azi-dimineață. Dar puțin altfel: am evadat de la o nuntă.

Cum să vă spun? A fost cea mai frumoasă nuntă la care am fost vreodată. O nuntă fără aperitive. Fără plicuri. Fără sarmale. Fără rude îndepărtate. Fără griji. Fără invitați. Doar cu prieteni. Care veneau și plecau cînd doreau. Care făceau baie în ciubăr (un fel de jacuzzi). Care-și luau singuri dintr-un proțap sau din frigider. Care se duceau la microfon să cînte. Cu un ginere în slip. După slujbă. Și c-o mireasă care dansa la bară.

A fost o nuntă fără fotograf. Dar pentru că m-am nimerit pe-acolo și încă-mi fac multe griji, acestea sunt cîteva fotografii pe care le-am făcut aseară.

Casă de piatră, oameni frumoși!

* Evadarea de Luni Dimineaţă. Proiect de luptă împotriva ignoranţei.