Lăsaţi-mă să mă plîng puţin. De o vreme dorm 2-3-4 ore pe noapte şi muncesc cam 20 de ore pe zi.
Nu mai pot…
Am simţit că nu prea mai pot încă din prima zi a campaniei Portret de familie. Pentru că să nu vă imaginaţi că e tocmai uşor să pregăteşti singur, de capul tău, aşa, un eveniment de o asemenea amploare. Vă spun doar atît: circa 2000 de oameni au venit în ultimele opt zile la studioul Foto Union pentru a face un portret de familie pentru a-l trimite sub forma unor cărţi poştale pe adresele prietenilor şi rudelor.
A fost bine. Dincolo de cifre şi statistici (despre care o să vă spun altă dată, mai în detaliu, pentru că sunt absolut excepţionale – peste 50 de bloguri şi site-uri au scris despre campania noastră). Să priveşti în ochii lor bucuria celor care primeau fotografiile calde, proaspăt scoase din imprimantă, e ceva cu care te poţi hrăni încă multă vreme de acum încolo.
Am vorbit puţin mai devreme la telefon cu Radu, partenerul meu de la Foto Union, şi am simţit în vocea lui aceeaşi stare. O stare de bine care pluteşte calmă pe fondul unei oboseli duse la extrem. Îmi amintesc cum fugeam în cursul zilelor de #portret ba la Xerox, să mai luăm hîrtie sau toner galben, care se consuma în draci, ba la firma unei prietene, ca să tăiem colile A3 în format de carte poştală, ba la Pepsi, ca să facem un refill. Apoi veneam în fugă la studio, ca să pregătim o nouă seară de şedinţe foto. “Cât mai e pînă la cinci?“. “Aproape o oră“. “Mă întind puţin pe canapea, o juma de oră, vezi tu să fie totul în ordine“. “Bine, pregătesc eu o cafea de la Starbucks, tu dormi puţin“. În toate zilele astea, eu veneam dimineaţa şi la redacţie, că încă n-am renunţat la meseria mea de bază. Nu exagerez deloc cînd spun că am muncit în ultimele două săptămîni circa 20 de ore pe zi. Şedinţele foto se încheiau de obicei la miezul nopţii, dar n-a fost seară să nu fi stat la studio pînă la 2-3 dimineaţa, uneori chiar pînă la 5 dimineaţa, ca să terminăm de editat şi de printat fotografiile celor care urmau să vină a doua zi ca să le ridice.
V-aş mai povesti, că sunt muuuuulte de spus. Dar înainte de a vă arata unul din portretele la care eu ţin cel mai mult, aş vrea să aduc un mic elogiu celei mai calde fiinţe pe care am cunoscut-o în ultima vreme: Ana Maria Măciucă, PR-ul de la Pepsi.
Ana! Fără căldura ta, #portretdefamilie n-ar fi existat. Îţi mulţumesc mult!
December 14, 2011
minunata idee, admirabil efort! chapeau bas!
December 14, 2011
Draga Cristi si Radu, va multumim si asa cum va spuneam si cand am facut poza, am urmarit cu atentie proiectele voastre si asteptam in continuare idei faine si proiecte pe masura. :)
December 14, 2011
Sper sa apuc sa scriu azi despre experienta traita aseara la studio. Felicitari pentru cel mai reusit eveniment ce aduce prietenii si familia aproape!
December 14, 2011
Exact ce povestesti cu atata satisfactie vis-a-vis de proiect, v-am si ti-am urat la inceput de drum.
Acum nu-mi ramane decat sa spun: felicitari!
Sigur si cat de curand vei anunta o alta “facere” :) :)
December 14, 2011
Se stie ca atunci cand pui pasiune in ceea ce faci, rezultatul nu poate fi decat exceptional si satisfactia pe masura. Am reusit sa traiesc si eu experienta unui Portret si vreau sa va felicit pentru proiect si initiativa. Sunt cu ochii pe voi in continuare si astept ceva workshopuri de fotografie, ca amator pasionat de fotografie care vrea sa invete cat mai mult.
December 15, 2011
Felicitari. Bravo.
December 15, 2011
Oricum ar fi campania pare o idee super. Cred că a fost un mare haos pe acolo…
December 16, 2011
Bravo Cristi!Ma bucur ca a iesit bine treaba cu portretele.Bafta in continuare!
December 17, 2011
Cea mai frumoasa initiativa din online la care am pasit cu mai mult drag decat rusine. O idee atat de frumoasa de care am tinut cu tot dinadinsul sa particip chiar daca in ultima zi. Multumesc :) La mai multe gesturi atat de frumoase.
December 21, 2011
Tot familia mea e mai faina: io, citziva paianjeni -momentan amortzitzi-, un shobolan, ceva shoricei… Intr-o casa fara curent electric, televiziune, cablu, cu frigider de sezon (iarna) , cu ventilatzie naturala (vara, pe prispa), cu apa curenta la cismea si fintina, cu protectzie asigurata de MARACINI SRL (pusi pe gard), cu mincare pe sponci, naturala ,bio, si biodegradabila…
Sint pe cai mari, ce mai !
December 22, 2011
Felicitari pentru cine a avut acesta initiativa ! Foarte frumos sa-i aduni pe toti dragi la “poza” …e atat de romantic, clasic si in spiritul acestei Mari sarbatori !:) Frumos ! BRAVO …mai vrem !