Îmi crește inima de bucurie cînd intru pe blogul lui Dan Byron și dau peste o postare nouă. Omul ăsta e fantastic. El nu doar cîntă cu trupa lui cu pasiune (intrați aici și ascultați sunetul pur al pasiunii), cum rar, al dracului de rar se întîmplă-n piața muzicală de la noi, ci și scrie incredibil de bine. Celor care au un blog sau cititorilor de blog le recomand unul dintre foarte puținele bloguri autentice din România: danbyron.ro.

Dan reușește ceea ce aproape toți ceilalți bloggeri – de la Zoso-n jos – au cam uitat să facă: să țină un jurnal public. Cu experiențe și trăiri personale. Nu o gazetă de perete, nu un cotidian, nu colecții de comunicate de presă, nu newslettere, nu advertoriale. Jurnal public.

Știu că n-are timp mai deloc pentru a scrie pe blog. Și nici nu va avea vreodată. Pentru că Dan este un tip pasionat de muzică. Dar timpul e relativ. Iar traficul de blog nu are, de fapt, nici o importanță.

Citiți-l, dacă n-ați făcut-o deja.

A, și încă ceva: dacă m-ar pune cineva să asociez un cuvînt lui Dan Byron aș răspunde fără ezitare: bun-simț. Asta e sigur ceva foarte rar la noi, neam de egoiști…